COMPĂTIMITÓR, -OÁRE, compătimitori, -oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire față de cineva. – Compătimi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPĂTIMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care exprimă compătimire; plin de compătimire. Atitudine ~oare. /a compătimi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPĂTIMITÓR, -OÁRE adj. Care simte, care manifestă compătimire față de cineva. [< compătimi + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPĂTIMITÓR adj. binevoitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ cu nevoile lor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

compătimitór adj. → pătimitor
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*compătimitór, -oáre adj. Care compătimește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink