COMÓRNIC, comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

comórnic (persoană) s. m., pl. comórnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comórnic (încăpere) s. n., pl. comórnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comórnic m. (pol. komornik). Ur. Portărel (la Polonĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink