COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMORÁȚIE s.f. 1. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. Figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration).
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

comoráție s. f. (sil. -ți-e), art. comoráția (sil. -ți-a), g.-d. comoráții, art. comoráției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink