COMINÚȚIE, cominuții, s. f. (Rar) Reducere, împărțire în bucăți mici. – Cf. lat. comminuere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMINÚȚIE s.f. (Rar) Reducere, împărțire în mici bucăți. [Gen. -iei, var. cominuțiune s.f. / < fr. comminution].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMINÚȚIE s. f. reducere, împărțire în mici bucăți. ◊ rupere a unui os în mici fragmente. (< fr. comminution)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cominúție s. f. (sil. -ți-e), art. cominúția (sil. -ți-a), g.-d. art. cominúției; pl. cominúții, art. cominúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink