COMINATÓRIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiție) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o persoană până la achitarea obligației ce îi revine. – Din fr. comminatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator – care amenință].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMINATÓRIU, -IE adj. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt. ♦ clauză ĩe = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ĩi = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. (< fr. comminatoire, lat. comminatorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cominatóriu adj. m. [-riu pron. rĩu], f. cominatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. cominatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cominatóriŭ, -e adj. (mlat. comminatorius, d. lat. cómminor, -ári, a amenința). Jur. Care amenință cu pedeapsa: clauză cominatorie. V. amenințător.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink