COMILITÓN s.m. (Italienism) Tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme. [< it. commilitone, cf. lat. cum – cu, militare – a fi soldat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COMILITÓN s. m. tovarăș de luptă, de idei; camarad de arme, de studii. (< it. commilitone)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
comilitón, comilitóni, s.m. (înv.) coleg de studii universitare.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
comilitón s. m., pl. comilitóni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
comilitón s.m. (italienism) Tovarăș de idei ◊ „Mulți dintre comilitoni vor adapta viziunea «tradiționalistă» la «avangardă» [...]” Luc. 11 II 84 p. 11. ◊ „Copleșitoarea creativitate a comilitonilor săi [...]” D. 175/96 p. 13 (din it. commilitone)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink