COMESTÍBIL, -Ă, comestibili, -e, adj. Care poate servi ca hrană; bun de mâncat. – Din fr. comestible, lat. comestibilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMESTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate servi drept aliment pentru om; bun de mâncat. Ciuperci ~e. /<lat. comestibilis, fr. comestible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMESTÍBIL, -Ă adj. Care se poate mânca; bun de mâncat. [< fr. comestible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMESTÍBIL, -Ă adj. care se poate mânca; bun de mâncat. (< fr. comestible, lat. comestibilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMESTÍBIL adj. (rar) mâncabil. (Un fruct ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Comestibil ≠ incomestibil, necomestibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comestíbil adj. m., pl. comestíbili; f. sg. comestíbilă, pl. comestíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*comestíbil, -ă adj. (lat. comestibilis, d. comedo, -édere, a mînca). Care se poate mînca. S. n., pl. e. Mîncare, lucru de mîncare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink