COMBÚSTIE, combustii, s. f. Ardere. – Din fr. combustion, lat. combustio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMBÚSTIE ~i f. Reacție chimică rapidă de combinare a unei substanțe cu oxigenul din aer, însoțită de degajare de căldură și lumină; ardere. [Art. combustia; G.-D. combustiei; Sil. -ti-e] /<fr. combustion; lat. combustio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMBÚSTIE s.f. Ardere. [Gen. -iei, var. combustiune s.f. / cf. fr. combustion, it. combustione, lat. combustio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMBÚSTIE s. f. 1. ardere. 2. (fig.) efervescență, tumult. (
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMBÚSTIE s. v. ardere. (Corp care întreține ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

combústie s. f. (sil. -ti-e), art. combústia (sil. -ti-a), g.-d. art. combústiei; pl. combústii, art. combústiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink