combará, V. cumbara.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cumbará f. (turc. kumbara, granată [!], d. pers. hum-paré, hum-bara, boambă [!]). Vechĭ. Obuz (proĭectil de tun). Granată: granatarĭ cariĭ poartă la sine cumbarale de cele micĭ cu feștilă de aruncă din mînĭ (N. Cost. 2, 107). – Și comb-, gomb- și bumb- (după boambă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink