COMANDÍR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COMANDÍR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comandír s. m., pl. comandíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*comandír m. (rus. komandir, d. fr. commandeur, comandor). Vechĭ. Comandant. Azĭ. Pop. Comandant de gardiștĭ, tist.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink