COLONTÍTLU, colontitluri, s. n. Rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – Cf. fr. colonne-titre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLONTÍTLU ~ri n. poligr. Titlu de coloană așezat, de regulă, în partea de sus a unei pagini de text și cules cu caractere mai mari, care cuprinde numele autorului și denumirea materialului. /<fr. colonne-titre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLONTÍTLU s.n. (Poligr.) Rând tipărit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cărții, titlul capitolului etc. [Cf. germ. Kolumnentitel, fr. colonne-titre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLONTÍTLU s. n. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărții, titlul capitolului etc. (după germ. Kolumnentitel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colontítlu (-ti-tlu) s.n., art. colontítlul; pl. colontítluri.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

COLONTÍTLU s. (TIPOGR.) letrină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colontítlu s. n. → titlu
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink