COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cânta colinde (2). – Colinda + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLINDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care umblă cu colinda. /a colinda + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLINDĂTÓR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul Nou.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colindătór s. m., pl. colindătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colindătór m. Băĭat care umblă cu colinda.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

colindătoáre s. f., g.-d. art. colindătoárei; pl. colindătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink