COLINÁR, -Ă, colinari, -e, adj. Cu coline; caracteristic pentru coline, de coline. Zonă colinară. – Colină + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLINÁR, -Ă adj. cu coline, deluros, cu pante domoale. ◊ (despre râuri) rezultat din pâraie, care șiroiește de pe clinul dealurilor. ◊ (despre plante) care crește pe coline. (<fr. collinaire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
colinár adj. m., pl. colinári; f. sg. colináră, pl. colináre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
colinár, -ă adj. De coline ◊ „În zonele colinare [...] vor fi valorificate toate locurile pentru creșterea păstrăvului, existând posibilitatea să se obțină 100 tone la hectar prin creșterea lui în incinte flotabile.” R.l. 17 XII 75 p 5 (din colină + -ar)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink