COLIMÁ, colimez, vb. I. Intranz. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. ♦ A determina, a viza o anumită direcție. – Din lat. collimare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLIMÁ vb. I. intr. 1. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. A viza, a determina o anumită direcție. [< colimație].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLIMÁ vb. intr. 1. (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. a viza, a orienta o lunetă într-o anumită direcție. (<colimație)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
colimá vb., ind. prez. 1 sg. coliméz, 3 sg. și pl. colimeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLIMA 1. Oraș în Mexic, în Sierra Madre, centru ad-tiv al statului cu același nume; 86 mii loc. (1980). Pielărie. Centru comercial (bumbac, trestie de zahăr, orez, tutun). Universitate (1850). Fundat în 1522. 2. Stat în Mexic, pe coasta Oc. Pacific; 5,2 mii km2; 426,2 mii loc. (1989). Expl. forestiere. Cafea, tutun, creșterea animalelor.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink