COLIGATÍV, -Ă, coligativi, -e, adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. – Din fr. colligatif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIGATÍV, -Ă adj. (Fiz.; despre proprietăți ale substanțelor) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. [< fr. colligatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLIGATÍV, -Ă adj. (despre proprietăți ale substanțelor) care depinde numai de numărul și de natura moleculelor substanței. (<fr. colligatif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coligatív adj. m., pl. coligatívi; f. sg. coligatívă, pl. coligatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink