COLEGIÁN, colegieni, s. m. (Înv.) Elev al unui colegiu (6). [Pr.: -gi-an] – Din fr. collégien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLEGIÁN ~éni m. Elev la un colegiu. [Sil. -gi-an] /<fr. collégien
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLEGIÁN s.m. Elev al unui colegiu (4) [în DN]. [Pron. -gi-an, pl. -ieni. [Cf. fr. collégien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLEGIÁN, -Ă s. m. f. elev al unui colegiu (6). (< fr. collégien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colegián s. m. (sil. -gi-an), pl. colegiéni (sil. -gi-eni)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*colegián m. (fr. collégien). Elev al unuĭ colegiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

colegiánă s. f., pl. colegiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink