COLECȚIONÁR, -Ă, colecționari, -e, s. m. și f. Persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collectionneur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLECȚIONÁR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană care face colecții; posesor al unei colecții. /<fr. collectionneur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COLECȚIONÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei colecții; amator de colecții. [Cf. fr. collectionneur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLECȚIONÁR, -Ă s. m. f. posesor al unei colecții; amator de colecții. (< fr. collectionneur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COLECȚIONÁR s. v. culegător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

colecționár s. m. (sil. -ți-o-), pl. colecționári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink