6 definiții pentru cola (vb.), colare   conjugări / declinări

COLÁRE, colări, s. f. (Acțiunea) de a (se) cola3. – V. cola3.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

coláre și culáre f., pl. arĭ. Dun. de jos. Desiș de stuf și de papură, unde se ascund peștiĭ. Trans. (culare). Peșteră lungă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÁ3, colez, vb. I. Tranz. și refl. (Franțuzism) 1. Tranz. și refl. A (se) combina, a (se) asorta. 2. Refl. A trăi în concubinaj. 3. Refl. (Despre îmbrăcăminte) A se lipi de corp. – Din fr. coller.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se împreuna, a se uni printr-o legătură nematrimonială; a trăi în concubinaj. [< fr. coller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÁ3 vb. I. tr., refl. a (se) combina, a (se) asorta. II. refl. 1. a se împreuna; a trăi în concubinaj. 2. (despre îmbrăcăminte) a se lipi de corp. (< fr. coller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

colá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink