cólaca s.m. sg. (reg., înv.) lingușitor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cólaca s. m. – Lingușitor, periuță. Ngr. ϰόλαϰας (Tiktin; DAR). Sec. XIX, înv. – Der. colachie, s. f. (adulare, lingușire), din ngr. ϰόλαϰεία.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink