COLABORAȚIONÍST, -Ă, colaboraționiști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al colaboraționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collaborationniste.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLABORAȚIONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al colaboraționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. collaborationniste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLABORAȚIONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care colaborează cu dușmanul; trădător de patrie. [< fr. collaborationniste].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COLABORAȚIONÍST, -Ă s. m. f. cel care colaborează cu dușmanul aflat pe teritoriul propriei patrii. (< fr. collaborationniste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
colaboraționíst s. m. (sil. -ți-o-), pl. colaboraționíști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
colaboraționístă s. f. (sil. -ți-o-), pl. colaboraționíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
colaboraționíst, -ă s.m.f. (pol.) Partizan al unei politici de colaborare cu un dușman (la origine, în timpul celui de-al doilea război mondial cu naziștii, sau, ulterior, cu comuniștii) ◊ „Se întrevede o opoziție între securiștii români din sacrificata securitate națională și colaboraționiștii kominterniști, tovarășii perestroikiști.” R.lit. 30/93 p. 3; v. și guvern-marionetă (din fr. collaborationniste; PR 1940, DMC 1966; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink