colắri s.m. pl.^{1) vezi nota} (reg.) poienițe pe deasupra stâncilor prăpăstioase, unde pasc doar caprele negre.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: ¹⁾Eticheta s.m. pare greșită. Mai plauzibil ar fi s.f. sau s.n. - gall

colắri s. f. – Cantitate de mușchi ce atîrnă de o stîncă sau de povîrnișul unei prăpăstii. Lat. collāre „colier, salbă” (Pușcariu, Dacor., IV, 681; REW 2042; DAR); cf. it. collare, prov. colar, fr. collier, sp., port. collar. Este neîndoios cuvînt identic cu culare, s. f. (trestie ce crește la malul bălților sau rîurilor; cheie, strîmtoare; peșteră), pe care îl derivă din lat. *cŭbῑlāre, de la cŭbῑle „cuib” și DAR îl consideră de origine necunoscută.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

COLÁRE, colări, s. f. (Acțiunea) de a (se) cola³. – V. cola³.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

coláre și culáre f., pl. arĭ. Dun. de jos. Desiș de stuf și de papură, unde se ascund peștiĭ. Trans. (culare). Peșteră lungă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink