17 definiții pentru «col»   declinări

COL, coluri, s. n. (Anat.) Parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os. – Din fr. col.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COL ~uri n. Parte mai îngustă a unui organ sau a unui os. /<fr. col
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

-COL Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) cultură, cultivare”, „care locuiește”, „locuitor”. [< fr. -cole, it. -colo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COL s.n. Parte îngustată de formă cilindrică a unui organ sau a unui os. [Pl. -luri. / < fr. col, lat. collum- gât].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COL1 s. n. 1. parte îngustă în formă cilindrică a unui organ sau a unui os. 2. (bot.) colet. (< fr. col, lat. collum, gât)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

-CÓL2 elem. „care cultivă, care locuiește, trăiește”. (< fr. -cole, cf. lat. colere, a cultiva)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COL3(E)-, -COLÍE elem. „fiere, bilă”. (< fr. chol/é/-, -cholie, cf. gr. khole)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COL4(O)-/COLI-, -COLÍE, -COLÍTĂ elem. „colon, intestin”. (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite, cf. gr. kolon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COL s. (ANAT.) col uterin = cervix; col vezical = cervix.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COL s. v. fofează, săgeată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

col, cóluri, s.n. (reg.) 1. aripă (de moară de vânt). 2. rând. (în expresia: a fi de col = a fi la rând, a-i veni rândul).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

col (cóluri), s. n.1. Aripă de moară de vînt. – 2. Rond, gardă. Tc. kol „aripă.” – Der. colgiu, s. m. (gardian; perceptor), din tc. kolcu (Șeineanu, III, 42; Ronzevalle, 141).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

col s. n., pl. cóluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COL secțiunea cea mai strâmtă a ajutajului reactiv.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

col, colla (cuv. it. con + art. hot. „cu”), prepoziție cu ajutorul căreia se formează numeroase indicații: col legno*, colla voce*, colla destra („cu dreapta”) etc.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

col roulé sint.s. (vest.) Pulover cu un guler înalt care se rulează ◊ „...un pulovăraș de lână subțire cu col-roullé (sic!).” Săpt. 12 II 85 p. 8 [pron. col rulé] (din fr. col-roulé)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

col legno (loc it. [col leño], „cu lemnul”), indicație tehnică, de atac* pentru instrumentele de coarde și arcuș, prin care se cere lovirea coardelor cu bagheta (1) arcușului, în scopul obținerii unor efecte speciale. Revenirea la cântatul obișnuit se face prin indicația al ordinario*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink