COFETĂRÍE1, cofetării, s. f. Local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.). – Cofet (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ărie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
archaeus
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COFETĂRÍE2 s. f. Meseria cofetarului. – Cofetar + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
archaeus
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COFETĂRÍE ~i f. Local în care se vând și se consumă dulciuri. [Art. cofetăria; G.-D. cofetăriei; Sil. -ri-e] /cofet[uri] + suf. [rie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cofetăríe (meserie, local) s. f., art. cofetăría, g.-d. art. cofetăríei; (localuri) pl. cofetăríi, art. cofetăríile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cofetăríe f. Prăvălia și meseria cofetaruluĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ceainăríe-cofetăríe s.f. Ceainărie unde se pot consuma și produse de cofetărie ◊ „În locul a 13 bufete și bodegi, am înființat o ceainărie-cofetărie, 2 iaurgerii, 2 restaurante cu autoservire, 1 restaurant-pensiune, o patiserie ș.a.” I.B. 14 VI 75 p. 4 (din ceainărie + cofetărie)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cofetăríe-ceainăríe s.f. ◊ „Cofetăria-ceainărie «Albina», deschisă recent la Ploiești, își justifică pe deplin numele. Aici, consumatorii găsesc un bogat sortiment de prăjituri care sunt pregătite pe bază de miere de albine; de asemenea, ceaiurile medicinale, băuturile răcoritoare sunt îndulcite tot cu... miere.” Sc. 22 III 74 p. 2 (din cofetărie + ceainărie)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink