CODRULÉȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru; codruț. – Codru + suf. -(u)leț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CODRULÉȚ s. v. codruț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

codruléț s. n. (sil. -dru-), pl. codruléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink