CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. - uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CODRÚȚ s. codruleț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

codrúț s. m. (sil. -druț), pl. codrúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink