CÓDINĂ s. f. (Pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. -ină.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓDINĂ f. 1) Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, coada sau picioarele oilor. 2) Grâu de calitate inferioară. /coadă + suf. ~ină
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓDINĂ s. miță, (reg.) miezură, tușinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓDINĂ s. v. coada-vulpii, pleavă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

códină, códini, s.f. (reg.) 1. lână de calitate proastă (de la cozile, picioarele și capul oilor); miezură. 2. rămășiță de grâu sau de porumb cu gunoaie; goz, zoană. 3. știulete de porumb pipernicit; ghijură, glodar, bahercă. 4. rămășițe de lemn; nuci, hebedig, vreascuri. 5. plantă din familia gramineelor care crește prin livezi și fânețe.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

códină s. f., g.-d. art. códinei; pl. códini
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

códină s. f., g.-d. art. codinei; pl. -
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

códină f., pl. ĭ și e (d. coadă cu sufixu slav -ină). Lînă rămasă de la dărăcit (V. coditură). Gozurĭ, rămășiță de la vînturatu grînelor (V. coșolină). Coada vulpiĭ, o plantă (V. coadă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink