CODIFICÁ, codífic, vb. I. Tranz. A sistematiza și a reuni într-un cod² normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului. – După fr. codifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CODIFICÁ codífic tranz. (norme, dispoziții legislative) A reuni într-un cod. /<fr. codifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CODIFICÁ vb. I. tr. A reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. [p.i. codífic, 3.6 -că. / cf. fr. codifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CODIFICÁ vb. tr. 1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod. 2. a coda². (< fr. codifier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A codifica ≠ a decoda, a decodifica
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

codificá vb., ind. prez. 1 sg. codífic, 3 sg. și pl. codífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*codífic, a -á v. tr. (d. cod și fic ca´n edific). Adun și daŭ formă de cod: a codifica legile, formulele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink