CODICÍL, codicile, s. n. Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conținutul inițial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CODICÍL ~e n. jur. Parte suplimentară a unui testament, adăugată după legalizarea acestuia. /<fr. codicille lat. codicillus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CODICÍL s.n. Adaos, îndreptare ulterioară la un testament. [Pl. -le, -luri, (s.m.) -li. / < fr. codicille, cf. lat. codicillus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CODICÍL s. n. adaos, modificare ulterioară la un testament. (< fr. codicille, lat. codicillus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CODICÍL s. (JUR.) (înv.) catastișel, răvășel. (~ la un testament.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

codicíl s. n., pl. codicíle/codicíluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink