codî́rlă, V. codirlă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

codírlă (vest) și -î́rlă (est) f., pl. e (d. coadă cu sufixu ca´n șopîrlă, cĭocîrlan). Coadă lungă (Iron.): codirla vulpiĭ. Coada lungă la car, inima prelungită. Cel rămas în urmă la joc: eștĭ codirla! Corlată, șeriglă, scărilă, sușleț, înfundătoare de gratiĭ la căruță (compusă din cotocĭ și speteze). Partea din urmă a căruțeĭ: a căuta pin [!] codirlă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink