COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă3; fetiță. – Cocă3 + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COCÚȚĂ s. v. copilă, fetiță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cocúță s. f., g.-d. art. cocúței; pl. cocúțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cocúță f., pl. e (dim. d. cocă 1; lat. cucutia, un fruct, cucutium, scufie; it. cocuzza, cucuzzo, cap, cocuzza, bostan, cap; ngr. kukútsi, sîmbure [REW, 2369]. V. coc 1, cocă 1, cocoț ș. a.). Trans. Mold. Fam. Prunc, copil pînă la un an.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink