COCONÁR, coconari, s. m. 1. Arbore conifer ornamental cu coroana in formă de umbrelă, care crește în regiunea mediteraneană (Pinus pinea). 2. (La pl.) Semințele comestibile, de formă ovală și cu gust de alune, ale coconarului (1). – Din ngr. kukunári.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

COCONÁR ~i m. 1) Arbore tropical din familia coniferelor care are o coroană în formă de disc. 2) la pl. Semințele comestibile ale acestui arbore asemănătoare la gust cu alunele. /<ngr. kukunári
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COCONÁR s. v. beldiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coconár (coconári), s. m. – 1. Pin (Pinus pinea). – 2. Sămînță de pin. Ngr. ϰουϰουνάρι „pin”, ϰουϰϰουνάρα „con” (Cihac, II, 649; Meyer 211; Ronzevalle 154; Gáldi 166). – Der. coconară, s. f. (sămînță de pin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

coconár s. m., pl. coconári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coconár, V. cucunar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cucunár m. (ngr. kukunári, -nára, fructu arboreluĭ numit kukunarĭá, rudă cu vgr. kókkalos, sîmbure de cucunar, kókkos, sîmbure, bobiță, și cu rom. cucuruz și cocă; turc. küknar). Un fel de brad mediteranian aĭ căruĭ cucurujĭ, foarte marĭ, se coc în anul al treilea (pinus pinea). Fructu luĭ, curățat orĭ nu, care se întrebuințează în bucătărie ca umplutură: curcan umplut cu stafide și cucunar (saŭ cucunarĭ). – În Munt. coconar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink