COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon1. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon1 + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Zavaidoc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COCONÁȘ s. domnișor. (Ce-a spus ~ul?)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coconáș s. m., pl. coconáși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
coconáș m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boĭer saŭ boĭerilor, egal cu domn. Epitet ironic în gura orășenilor, egal cu „domnișor”: măĭ, da coconaș te-aĭ maĭ făcut de cînd aĭ cîștigat la loterie! – Maĭ fam.: conașu Petru îld. coconașu Petru. – În est cu-.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink