CÓCKPIT s.n. (Mar.) Spațiu neacoperit pe punte, amenajat cu banchete pentru călători sau pentru echipaj. [Pl. -te, -turi, var. cocpit s.n. / < engl. cockpit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓCKPIT s. n. (mar.) 1. spațiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj. 2. (pe vechile veliere) locuință pentru ofițerii inferiori. 3. loc rezervat pilotului unui avion. (< engl. cockpit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cóckpit (angl.) [ck pron. c] (cock-pit) s.n., pl. cóckpituri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink