cocĭovóte, V. cochiĭ-vechĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cóchiĭ-véchĭ și cóchi-vechĭ m. pl. (ung. kótyavetye, mezat [ca bechĭ d. béty, deși kutya a dat cucĭu] d. macedoslavu kokĭe vekĭe, bg. ko šte vešte, sîrb. ko će veće, cine vrea maĭ mult [să dea]). Vechĭ. A vinde la cochi-vechĭ (ca´n Let. 2, 57), a vinde la mezat. – Și cocĭovóte, n. pl. (Trans. Vidra). V. harecĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink