COCCÍGE s.n. v. coccis.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*cóccix n., pl. urĭ (lat. cóccix, cóccigis, vgr. kókkyx). Anat. Un mic os la extremitatea osuluĭ sacru (pop. bumbu, nodu saŭ noada șezutuluĭ și bumbăreață). – Maĭ bine ar fi cóccige, ca meninge, laringe. V. tîrtiță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink