COCÁRDĂ, cocarde, s. f. Insignă sau panglică (de obicei în culorile naționale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. ♦ Floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii. – Din fr. cocarde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COCÁRDĂ ~e f. 1) Emblemă în relief prinsă pe partea de dinainte a chipiurilor sau a șepcilor de uniformă ca semn distinctiv. 2) Insignă cu culorile naționale purtată la anumite ocazii. 3) înv. Floare de ceară albă purtată de nuntași la piept. [G.-D. cocardei] /<fr. cocarde
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COCÁRDĂ s.f. Insignă (adesea în culorile naționale) pe care o poartă militarii la chipiu sau civilii la pălărie. ♦ Emblemă a unei grupări politice, a unui curent etc. ♦ Floare (de ceară) purtată de nuntași la butonieră. [< fr. cocarde].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COCÁRDĂ s. f. 1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări. 2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră. (< fr. cocarde)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cocárdă s. f., g.-d. art. cocárdei; pl. cocárde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cocárdă f., pl. e (fr. cocarde, d. coquard, cocoș prost, nătărăŭ, care vin d. coq, cocoș). O insignă în formă de disc care se poartă la chipiŭ, la pălărie saŭ la pept [!]: cocarda națională (cu colorile [!] naționale).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink