COCÁL, cocále, s. n. Os, în special lung, al brațului (humerus) sau al gambei (tibia sau peroneu). (din țig. kokalo (Graur) < ngr. kókkalon; cf. bg. kokal)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

cocál (-le), s. n. – Os, os lung. Țig. kokalo (Graur 141); din ngr. ϰόϰϰαλον, cf. bg. kokal. – Der. cocîlcă, s. f. (persoană zdravănă și puternică); cocîrlos, adj. (osos, ciolănos).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink