cocainománă s. f. (sil. -ca-i-), g.-d. art. cocainománei; pl. cocainománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COCAINOMÁN, -Ă, cocainomani, -e, s. m. și f. Persoană care folosește sistematic cocaina ca stupefiant. [Pr.: -ca-i-] – Din fr. cocaïnomane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COCAINOMÁN ~i m. Bolnav care suferă de cocainomanie. [ Sil. -ca-i-] /<fr. cocaïnomane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COCAINOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care ia cocaină în mod abuziv pentru a-și produce stări de euforie. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocainomane].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COCAINOMÁN, -Ă s. m. f. toxicoman care folosește cocaina ca stupefiant. (< fr. cocaïnomane)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cocainomán s. m. (sil. -ca-i-), pl. cocainománi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink