COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. Refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [Var.: cocârjí vb. IV.] – Probabil din cârjă (sub influența lui cocoșa, încovoia).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
hai
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A COCÂRJÁ ~éz tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoșa. /Din cârjă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE COCÂRJÁ mă ~éz intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa. /Din cârjă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
COCÂRJÁ vb. v. gârbovi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cocârjá vb., ind. prez. 1 sg. cocârjéz, 3 sg. și pl. cocârjeáză, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. cocârjéze; ger. cocârjând
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cocîrja (-jésc, -ít), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cocîrjéz v. tr. (d. cîrjă, ca și ocîrjesc, cu prefixu slav co-). Fam. Încovoĭ, curbez, cîrjoĭez. V. refl. A se cocîrja de bătrîneță [!]. Adj. Un nas cocîrjat. Și înc-. V. coroĭat.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cocârjă, cocârje s. f. (intl.) persoană naivă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink