COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

COBĂÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) (despre păsări) Care are cobe; cu cobe. 2) fig. (despre persoane) Care se supără ușor; supărăcios; țâfnos. [Sil. co-bă-it] /Din cobe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cobăít s.n. (reg.) țipăt cobitor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cobăít adj. m., pl. cobăíți; f. sg. cobăítă, pl. cobăíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cobăít, -ă adj. (d. cobie). Nord. Bolnav de cobie. Fig. Iron. Bleg, moleșit: băĭat cobăit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink