cobâltóc1, cobâltóci, s.m. (reg.) cerșetor.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cobâltóc2, cobâltoáce, s.n. (reg.) loc mlăștinos, mlaștină; lac.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink