cobâlțâít, cobâlțâíturi, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

COBÂLȚÂÍ, pers. 3 cobâlțâie, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichidul dintr-un vas) A se clătina, a se scutura, a se agita. – Din v. sl. kolĕbati „a agita” + zgâlțâi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

COBÂLȚÂÍ vb. v. agita, clătina, scutura, zgudui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink