coárjă, V. coajă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

coájă (est) și coáje (vest) f., pl. cojĭ (vsl. sîrb. bg. rut. koža, pele [!], de unde și ung. kosz, coajă de bubă. V. cojiță, cojoc). Scoarța (învălișu [!]) trunchĭuluĭ și ramurilor copacilor, a fructelor, a boabelor de legume, a sîmburilor (găoace) și semințelor, a ouluĭ, a raculuĭ (crustă), a pîniĭ [!], a globuluĭ pămîntesc ș. a. Fig. Iron. A prins mămăliga coajă, s´a înțolit țopîrlanu. – În est și coarjă (ca sarjă, sajă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

coarjă s. f. sg. (intl.) bani.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink