coacuzátă s. f. (sil. co-a-), pl. coacuzáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COACUZÁT, -Ă, coacuzați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată împreună cu alta (sau cu altele) în același proces, considerată în raport cu aceasta (sau cu acestea). [Pr.: co-a-] – După fr. coaccusé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

COACUZÁT ~ți m. Persoană care este acuzată împreună cu altcineva în același proces. [Sil. co-a-] /<fr. coaccusé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COACUZÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este acuzat în același timp împreună cu alții. [Cf. fr. coaccusé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COACUZÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) acuzat în același proces împreună cu alții. (< fr. coaccusé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

coacuzát s. m. (sil. co-a-), pl. coacuzáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*coacuzát, -ă (oa 2 silabe) s. (co și acuzat). Acuzat împreună cu altu orĭ cu alțiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink