COȘÁRCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș¹ – Coșar¹ + suf. -că.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘÁRCĂ ~ărci f. Coș mare împletit din nuiele. /coșar + suf. ~că
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘÁRCĂ s. (pop.) târnă, (reg.) târneață, târnog. (Duce marfa într-o ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘÁRCĂ s. v. cămin, coș, coșar, horn, paner, pătul, porumbar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coșárcă s. f., g.-d. art. coșărcii; pl. coșărci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coșárcă f., pl. e și ărcĭ (d. coșar 2, de unde vine și ung. kosárka, coșuleț). Est. Coș (paner) maĭ mare de purtat în braț orĭ în cap. Trans. Coșar, pătul. V. cotarcă, cotăriță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink