CLORÁT, clorați, s. m. Sare a acidului cloric, cu proprietăți oxidante și explozive. – Din fr. chlorate, germ. Chlorat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLORÁT ~ți m. Sare a acidului cloric cu proprietăți oxidante și explozive. ~ de potasiu. /<fr. chlorate, germ. Chlorat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLORÁT s.m. Sare a acidului cloric. [< fr. chlorate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLORÁT s. m. sare a acidului cloric. (< fr. chlorate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

clorát s. m., pl. cloráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clorát, -ă adj. (d. clor). Chim. Care conține clor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CLORÁȚI (‹ fr. {i}) s. m. pl. Săruri ale acidului cloric, cu proprietăți oxidante și explozive. ◊ Clorat de potasiu = substanță cristalină albă, strălucitoare, solubilă în apă și toxică; este întrebuințat ca oxidant, în industria explozivilor, la fabricarea chibriturilor, ca antiseptic etc.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink