CLORAMÍNĂ, cloramine, s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice. – Din fr. chloramine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLORAMÍNĂ s.f. Substanță netoxică, care se prezintă sub formă de pudră albă cristalină, solubilă în apă, folosită ca bactericid, oxidant și dezodorizant. [< fr. chloramine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLORAMÍNĂ s. f. substanță netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant și dezodorizant. (< fr. chloramine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cloramínă s. f. (sil. mf. clor-), g.-d. art. cloramínei; pl. cloramíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CLORAMÍNĂ (‹ fr. {i}) s. f. Compus organic obținut prin clorurarea la atomul de azot a aminelor, amidelor, sulfonamidelor, imidelor și iminelor; are proprietăți oxidante și un puternic efect antiseptic. Ex.: cloramina T (p-toluen-clorsulfonamida sodată), utilizată ca dezinfectant pentru răni și pentru apa de băut.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink