CLIT ~uri n. pop. Grămadă de obiecte omogene în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele; teanc. /<ucr. klit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIT, clituri, s. n. (Reg.) Vraf, teanc; grămadă. – Ucr. klit'.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Și pusără deasupra lui un clit de leamne. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. klitĩ.
Sursa: DLRLV (1987) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIT s. v. grămadă, maldăr, teanc, vraf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clit n., pl. urĭ (rut. klit, cămară, klitka, cușcă, rus. klĭetĭ, cămară, klĭetka, cușcă, teanc de cărămizĭ; pol. kleta, klita, klitka, clădire rea. V. cleată, poclit, scîrleĭcă). Est. Teanc: un clit de haĭne; lîngă clitu de opincĭ (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. În ordine, unu peste altu: a pune straĭele clit. – Și clid. V. stiv. V. alandala.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink