CLISTÍR, clistire, s. n. (Pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. – Din ngr. klistír.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLISTÍR ~e n. înv. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează curățarea curativă a intestinului gros; clismă; irigator. /<ngr. klistír
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLISTÍR s.n. 1. Irigator. 2. Clismă. [Pl. -re. / < ngr. klystir, cf. germ. Klistir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CLISTÍR s. n. irigator. (< germ. Klistir, ngr. klistir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CLISTÍR s. v. clismă, irigator, spălătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clistír (clistíre), s. n. – Spălătură stomacală. – Mr. glistir. Ngr. cultă ϰλυστήρ (sec. XIX). Mr. din ngr. vulg. γλυστήρι, cf. bg. glistir.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

clistír s. n., pl. clistíre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*clistír n., pl. e (ngr. klystir). Med. Mică pompă orĭ siringă de făcut clizme. V. lanțetă, rețetă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink