CLIRONOMISÍ, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). – Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

A CLIRONOMISÍ ~ésc tranz. înv. (drepturi, bunuri materiale) A căpăta prin clironomie; a moșteni. /<ngr. klironomo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CLIRONOMISÍ vb. v. moșteni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clironomisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisésc, imperf. 3 sg. clironomiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. clironomiseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clironomisésc v. tr. (ngr. klironomó, aor. klironómisa). Mold. Sec. 18-19. Vechĭ. Moștenesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink